... te urci in nuc si o cauti. daca nu e acolo, ciocani in carcasa. si cand in final dai de ea, ii spui cu fruntea plecata un umil LA MULTI ANI. si ii mai spui ca te-a-ntors pamantul pe dos, cu miscarea lui de revolutie!
ce mai, n-ai nicio scuza. mai ales ca te-ai incordat ceva sa-ti ramana 13le in capul ala infundat de nori. te-ai trezit, ai zis da, hai ca o prind online. si n-ai mai prins-o.
acum, tot ce poti sa faci este sa-i spui ce i-ai fi spus atunci si sa-i spui ce simti mereu: ca-i iubesti miezul, ca-ti place culoarea ei si ca merita sa fie proaspata pana la sfarsitul vietii! ca adesea te uiti in buzunar dupa ea, si desi nu o vezi, stii ca-i acolo. si ca e pretioasa mai ceva ca o nuca de nuc!
vineri, 14 august 2009
luni, 10 august 2009
Instructiuni de indepartare gingasa a pretului lipicios de pe carti
Se desprinde o jumatate de milimetru din eticheta plicticoasa si lipicioasa. Dupa care se sufla in ea, pentru ca lipiciul ieftin si vechi sa se inmoaie. Si sa se indeparteze eticheta fara a ramane urme de hartie pe coperta cartii. Sanse mari de succes la copertile lucioase. Sanse minime, la cele mai putin lucioase.
Daca ati reusit sa indepartati omida lipicioasa de pe spatele cartii, urmatorul pas este sa indepartati urmele de lipici, astfel: se inmoaie o discheta demachianta in dizolvant pentru lac de unghii (sic, si barbatii cititori de carti ar trebui sa aiba asa ceva in posesie). Bine, daca nu este foarte mult lipici, iar coperta este dintr-un material sensibil, se poate si cu alcool medicinal. Apoi se indeparteaza urmele cu un strat subtire de crema de maini. Rezultate garantate.
Urat! Urat! Urat!
Cum am ajuns la indeletnicirea asta inainte a citi o carte?
Mi se pare urat de top sa vad carti cu etichete cu pret lipite pe spate. Urate si alea de pe fata. Doar ideea de pret pe carte mi se pare aiurea. Pentru ca oricum nu cumperi o carte pe criteriul pret. Nici pentru tine. Nici cand o faci cadou. O cumperi sau n-o cumperi. Exista o groaza de alte criterii, numai asta nu. De pilda, daca poti citi pe nerasuflate prima pagina. Daca iti zice ceva anume titlul. Daca te incita autorul. Ori biografia lui. Daca gasesti locuri comune cu experienta ta sau cu cea a celui pentru care cumperi cartea. Daca iti place desenul de pe coperta. Daca ai loc sa scrii o dedicatie. Daca are o prefata atipica. Toate astea si multe altele, mult in jos pe lista, incat nu mi le amintesc. Dar care sunt mult deasupra pretului. Bine, mi se va spune ca de cand Carturestiul are zona de carti de 10 lei, s-a cumparat mai multa lectura. Da, e o chestiune de marketing, facuta mai bine ales decat a facut Humanitas cu volumele cu portocala (50%). Dar ii rog in mod sincer sa nu mai lipeasca etichete cu pret pe spate. Sau cel putin sa schimbe sistemul de lipire. Sa inventeze cineva niste etichete destepte, ca niste femei mature care nu se tin agatate scai de barbatul iubit si stiu cand s-a terminat o relatie.
Daca ati reusit sa indepartati omida lipicioasa de pe spatele cartii, urmatorul pas este sa indepartati urmele de lipici, astfel: se inmoaie o discheta demachianta in dizolvant pentru lac de unghii (sic, si barbatii cititori de carti ar trebui sa aiba asa ceva in posesie). Bine, daca nu este foarte mult lipici, iar coperta este dintr-un material sensibil, se poate si cu alcool medicinal. Apoi se indeparteaza urmele cu un strat subtire de crema de maini. Rezultate garantate.
Urat! Urat! Urat!
Cum am ajuns la indeletnicirea asta inainte a citi o carte?
Mi se pare urat de top sa vad carti cu etichete cu pret lipite pe spate. Urate si alea de pe fata. Doar ideea de pret pe carte mi se pare aiurea. Pentru ca oricum nu cumperi o carte pe criteriul pret. Nici pentru tine. Nici cand o faci cadou. O cumperi sau n-o cumperi. Exista o groaza de alte criterii, numai asta nu. De pilda, daca poti citi pe nerasuflate prima pagina. Daca iti zice ceva anume titlul. Daca te incita autorul. Ori biografia lui. Daca gasesti locuri comune cu experienta ta sau cu cea a celui pentru care cumperi cartea. Daca iti place desenul de pe coperta. Daca ai loc sa scrii o dedicatie. Daca are o prefata atipica. Toate astea si multe altele, mult in jos pe lista, incat nu mi le amintesc. Dar care sunt mult deasupra pretului. Bine, mi se va spune ca de cand Carturestiul are zona de carti de 10 lei, s-a cumparat mai multa lectura. Da, e o chestiune de marketing, facuta mai bine ales decat a facut Humanitas cu volumele cu portocala (50%). Dar ii rog in mod sincer sa nu mai lipeasca etichete cu pret pe spate. Sau cel putin sa schimbe sistemul de lipire. Sa inventeze cineva niste etichete destepte, ca niste femei mature care nu se tin agatate scai de barbatul iubit si stiu cand s-a terminat o relatie.
SPM
Sindromul premenstrual (SPM) se manifesta in unele cazuri cu reactii precum un simt exacerbat al realitatii. E si cazul meu. O saptamana pe luna iau lucrurile in serios mai mult decat ar trebui. In rest, continui sa traiesc in desene animate: cu zambete, tragedii naive si finaluri fericite la sfarsit de zi, datorate oricarui nimic. Si ma straduiesc sa comand desene color.
joi, 6 august 2009
432
...4 zile de Romania, impartite in vizite, intalniri, research/mailuri/rezervari si bagaje. Bagajele, la randul lor se clasifica in impachetari si despachetari, in functie de cat decid ca poate duce mica mea geanta in locul ei rezervat pentru ruta OTP - JFK.
...3 mese de pranz cu parintii.
...2 vizite de familie.
Plus o mare nebunie in fata careia am zis, in final, un DA raspicat.
...3 mese de pranz cu parintii.
...2 vizite de familie.
Plus o mare nebunie in fata careia am zis, in final, un DA raspicat.
luni, 3 august 2009
De maine...
Sunt multe povesti care incep cu de maine. A mea vreau de ceva vreme sa inceteze. Sa fie o poveste cu de azi. De acum!
Anyway, the puzzle way: de maine ma gasiti si in povesti despre un Fulbrighter roman in SUA.
Va spun mai multe... de maine.
Anyway, the puzzle way: de maine ma gasiti si in povesti despre un Fulbrighter roman in SUA.
Va spun mai multe... de maine.
Irishi Shui
A fost o avalansa. Imi plac avalansele. De ganduri. De visuri. De ce simti. Da, de ce simti?
Nu se intampla des sa fie avalanse in Vama, dar eu le gasesc. Cred ca de aia ma si-ntorc. Si nu vad oamenii, nu vad masinile, nu aud relele, nu vad algele, nu vad gunoaiele. Vad Irishii, Shuiele, naiul, chitarile, facliile nemtilor pe drumul catre frontiera, oamenii frumosi de langa mine, clinchetul clopoteilor din geanta lui Mos Craciun, care a venit cu Craciunita la mare. Asta vad. Asta vreau sa vad. Nu vad altceva. Nu mai vad nimic...
Nu se intampla des sa fie avalanse in Vama, dar eu le gasesc. Cred ca de aia ma si-ntorc. Si nu vad oamenii, nu vad masinile, nu aud relele, nu vad algele, nu vad gunoaiele. Vad Irishii, Shuiele, naiul, chitarile, facliile nemtilor pe drumul catre frontiera, oamenii frumosi de langa mine, clinchetul clopoteilor din geanta lui Mos Craciun, care a venit cu Craciunita la mare. Asta vad. Asta vreau sa vad. Nu vad altceva. Nu mai vad nimic...
Oda, ce nebunie!
Ia n-are decat 25. Recent patentati.
Ia e pe norisorul ei, lucida si gingasa, ca un ingeras pervers, dar prea lenes. Adorabila prin tacere, prin moaca de rasfatata, prin candoarea uneori suprarealista si camuflata adesea in timiditate. Ia e un om bun, inteligent, cu visuri peste media de visuri ale umanitatii, care crede uneori ca-i defecta pentru toate astea.
In micimea mea, vad ca Ia e mare. Sclipitoare. Deasupra. Caci isi duce norisorul prin lumi ciudate, in care-ti trebuie curaj sa intri. Si, si... adesea, se agata de tornade, ca sa le salveze.
Va urma. La 26.
P.S. Nu, nu e cineva care s-a retras in nori. Este un om drag.
Ia e pe norisorul ei, lucida si gingasa, ca un ingeras pervers, dar prea lenes. Adorabila prin tacere, prin moaca de rasfatata, prin candoarea uneori suprarealista si camuflata adesea in timiditate. Ia e un om bun, inteligent, cu visuri peste media de visuri ale umanitatii, care crede uneori ca-i defecta pentru toate astea.
In micimea mea, vad ca Ia e mare. Sclipitoare. Deasupra. Caci isi duce norisorul prin lumi ciudate, in care-ti trebuie curaj sa intri. Si, si... adesea, se agata de tornade, ca sa le salveze.
Va urma. La 26.
P.S. Nu, nu e cineva care s-a retras in nori. Este un om drag.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
