marți, 2 februarie 2010
luni, 16 noiembrie 2009
Din nou, aici si acolo
Lore e in Franta. Andreea e in Florida. Si fetili, in Bucuresti. Eu sunt in Indiana. Si mi-e dor. Plictisitor sa tot zic asta intr-una. Dar e mare dor!
Lore imi zice ca si-a cumparat 2 rochite. In Indiana nu sunt rochite. Sunt doar pantaloni de trening branduiti cu Ball State. Si flip-flops.
Lore imi zice ca a baut cafea din ceasca, la o terasa insorita. Aici avem cafea, dar doar la cutie de plastic sau carton. Si nu avem terase insorite, decat daca ni le construim noi. Insorite.
Lore imi zice ca avem, totusi, francezi aici, in Indiana. Avem! Si suntem mandri de ei.
Lore imi zice ca si-a cumparat 2 rochite. In Indiana nu sunt rochite. Sunt doar pantaloni de trening branduiti cu Ball State. Si flip-flops.
Lore imi zice ca a baut cafea din ceasca, la o terasa insorita. Aici avem cafea, dar doar la cutie de plastic sau carton. Si nu avem terase insorite, decat daca ni le construim noi. Insorite.
Lore imi zice ca avem, totusi, francezi aici, in Indiana. Avem! Si suntem mandri de ei.
duminică, 25 octombrie 2009
Ora vura
E 2.15 am. Adica 2 noaptea.
In odaile voastre e, in general, 8.15 am. Am, n-am, pana saptamana viitoare, cand pe la ora asta va fi 9.15 am.
Peste meridiane si paralele, ma intind sa va dau ceva. Nu stiu ce inca, dar sper sa va bucurati, si sa primiti.
In odaile voastre e, in general, 8.15 am. Am, n-am, pana saptamana viitoare, cand pe la ora asta va fi 9.15 am.
Peste meridiane si paralele, ma intind sa va dau ceva. Nu stiu ce inca, dar sper sa va bucurati, si sa primiti.
De rac intors pe dos de dos in jos
Nu vreau sa o fac pe interesanta, pentru ca nu sunt. Doar ca mintea mea ruleaza asa cum ruleaza computerele in universitatile americane: non-stop si fara rost.
Asa ca dau din coate, si-mi zic pentru a o suta oara pe ziua de azi sa ma opresc. Sa ma ocup de lucruri, nu de ganduri.
E toamna. Veveritele au inceput lupta pentru nuci. Iar eu colorez ganduri aiurea. Sunt multe si se prefac care mai de care mai importante. Mais... ce de culori cand intorci gandurile pe dos!
Multumiri sincere Ianei, care a descoperit ca universul ei are un microfon. Cu ajutorul microfonului ala am reusit sa aud cat de rau se vede un om care se tanguie, si cat de bine se aude un ras sanatos.
duminică, 11 octombrie 2009
Treptele disperarii
Aici toata lumea e la fel la prima vedere. Toti americanii poarte pijamale la scoala, beau idiot la petreceri si nu gandesc mai departe de prima intersectie semaforizata. Toti francezii sunt oricand pregatiti de o greva. Toti nemtii fac paine buna. Toti romanii sunt vampiri care l-au cunoscut pe Ceausescu. Toti indienii - timizi. Toti sud-americanii - buni dansatori.
Ei bine, NU! Atunci cand esti la o masa cu 3 americani, o rusoaica, o nemtoaica, o costa ricana, si un francez, americanii, desi nu sunt imbracati in pijamale si sunt extrem de inteligenti, ne vad pe noi, exponatele internationale, ca reprezentative pentru TOATA populatia tarilor din care provenim.
Le explicam ca, statistic, nu se verifica reprezentativitatea, si ca trebuie sa inteleaga odata pentru totdeauna ca suntem unici, sau ca reprezentam cel mult o anumita categorie de oameni, care au trait aproximativ aceleasi experiente si in acelasi context ca si noi in tara de origine. Ca Ekaterina (she goes for Katya) face parte dintr-o familie moscovita care se bucura de bunastare, iar opiniile ei politice trebuie judecate in acest context; ca da, Jonathan a ratat multe cursuri pentru ca era in greva, dar ca asta il face critic la tot ce inseamna revolta; ca nemtii scriu poezii si stiu sa imbratiseze; ca nu toti romanii l-au cunoscut pe Ceausescu. Mai ales cei care s-au nascut dupa '89. Si ca in Romania avem publicitate stradala (oh, da!)
Ei bine, NU! Atunci cand esti la o masa cu 3 americani, o rusoaica, o nemtoaica, o costa ricana, si un francez, americanii, desi nu sunt imbracati in pijamale si sunt extrem de inteligenti, ne vad pe noi, exponatele internationale, ca reprezentative pentru TOATA populatia tarilor din care provenim.
Le explicam ca, statistic, nu se verifica reprezentativitatea, si ca trebuie sa inteleaga odata pentru totdeauna ca suntem unici, sau ca reprezentam cel mult o anumita categorie de oameni, care au trait aproximativ aceleasi experiente si in acelasi context ca si noi in tara de origine. Ca Ekaterina (she goes for Katya) face parte dintr-o familie moscovita care se bucura de bunastare, iar opiniile ei politice trebuie judecate in acest context; ca da, Jonathan a ratat multe cursuri pentru ca era in greva, dar ca asta il face critic la tot ce inseamna revolta; ca nemtii scriu poezii si stiu sa imbratiseze; ca nu toti romanii l-au cunoscut pe Ceausescu. Mai ales cei care s-au nascut dupa '89. Si ca in Romania avem publicitate stradala (oh, da!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
