Mi-a venit si mie randul

E aprilie. E drept, jumatatea lui aprilie, dar deh, e luna pacalelilor. Iat-o pe a mea, pacaleala mea primita intarziat: am primit un sms cu textul din incetosata imagine care strajuieste acest post. Sms-ul buclucas dadea semne ca fusese trimis de o persoana matinala. Am mare respect pentru persoane matinale. Numai ca persoana care era expeditorul acestui mesaj nu era demna de o persoana matinala. Cel putin dupa cum suna exprimarea sa telefonica... Bineinteles ca am sunat! Ce credeati? Ca imi refuzam eu partea de distractie care mi-a fost menita pentru ziua cu pricina?! He he!

Discursul oamenilor matinali care expediaza astfel de sms-uri (va dati seama ca nu sunt unica... povestea asta dureaza de mai bine de un an...) suna cam asa: "Buna ziua, spuneti-ne va rog cum va numiti si care datele dumneavoastra personale." Ei nu stiau ca desi era Saptamana Patimilor, eu nu sunt cea mai darnica si mai smerita persoana cand vine vorba de date personale, si asa putin securizate. Asa ca am jucat tare de la inceput si i-am zis vocii sa-mi spuna ce si cum inainte de a o ferici cu datele mele.

S-au tinut tare baietii. Vocea suava de mascul era pregatita si tot ce putea sa-mi spuna si a tot repetat in discutia de 1 minut pe care am avut-o a fost ca "ei, e normal sa nu vreti sa-mi dati datele, daca n-ati mai castigat niciodata..." De unde stia ca n-am mai castigat niciodata!? Poate ca tocmai castigasem la loto...

Planul lor suna cam asa: "ne dati codul unic (k.x.m.5.p - ce cod e asta, fratilor!?) pe care l-ati primit in sms ca sa fim siguri ca dvs ati castigat premiul. Apoi un curier vine in jurul orei 16 la dvs acasa ca sa va inmaneze premiul." Dar nu le spusesem unde locuiesc :) Daca eram intr-un sat din Maramures? Daca nu aveam casa? Sunt multi oameni in Romania care au telefon, dar nu au casa... In plus, firmele de curierat nu se misca nicicum asa de rapid. Ma rog, pe asta baietii n-au gandit-o.

"Si carevasazica curierul vine si-mi inmaneaza cash 5000 de euro", zic eu, vadit indoita... de ras! "Si un telefon Nokia", zice vocea. Nu precizeaza modelul din sms insa. Mda... "Dar pentru a intra in posesia premiului trebuie sa platiti o taxa de curierat de 10 euro." "La livrare", zic eu. "Nu, nu la livrare", zice vocea. "Mergeti si cumparati o cartela reincarcabila, in orice retea de telefonie mobila, si nu o deteriorati, pentru ca este calea catre premiul dvs." "Asa, sa nu-mi pierd Calea", gandesc eu. "Razuiti codul, ne sunati din nou si ne dati codul pe baza caruia curierul va veni sa va aduca premiul". Plan mai tampit si mai amatorist de a pacali pe cineva decat asta nici ca am vazut.

Mai pun si eu intrebare. Ultima intrebare, asa, doar de curiozitate, ca sa vad cum va fi formulat raspunsul: "Si de ce nu ma sunati dumneavoastra?" (daca tot sunteti asa de darnici). Raspunsul, scurtat de tasta Cancel de la telefonul meu, a sunat asa: "pentru ca nu avem voie".

In plus, sms-ul are din start o hiba: PRO-TV nu e PRO TV. PRO TV nu ar da niciodata un premiu prin sms, mai ales unul in care numele, deja un brand, sa fie editat gresit... "pentru ca nu au voie", domnilor! "pentru ca nu au voie"!

Sper cu toata simtirea mea de roman care-si stie confratii ca nu s-a dedat nimeni in acea zi la a cumpara cartele reincarcabile de 10 euro si de a le face creditul cadou la amatori.

Piatra de hotar

un rau de munte. un pod facut din pietre traverseaza raul de la un mal la celalalt. fiecare piatra suntem noi. suntem si cel care sare pe pietre si piatra, la randul nostru. si nu e nimic dureros in asta. asa e "saritul" lucrurilor. sa traim experiente care ne conduc catre alte experiente. sa intalnim oameni care ne conduc catre alti oameni. sa avem joburi care ne conduc catre alte joburi. sa avem visuri care, de fapt, duc spre alte visuri...

deh, gata... la cozonac cu noi! Am sa ciocnesc un ou de-o piatra.

omul care nu s-a plictisit niciodata

Cezzar nu se plictiseste niciodata. Are intotdeauna liste pe birou, pe marginea de la pat, pe notebook, in notebook, pe mail... viata lui e o lista de TO DOs.

Cand ar avea timp sa se plictieasca, nu vrea sa se plictiseasca. E sub nivelul lui plictisul. Doar oamenii mici se plictisesc, datorita orizontului lor limitat. Insa el are listele lui: de ganduri, de visuri, de activitati.

De multe ori Cezzar se relaxeaza privind un film, plimbandu-se in parc, iubind o femeie. Dar se uita la ceas, isi verifica listele si are remuscari. Mari remuscari. Mai are atatea de facut si niciun pic de timp sa se plictiseasca. Cezzar va fi mare. Asa se vede el peste zece ani.

La intrebarea aia mototolita, incordata si limitatoare: "Cezzar, cum te vezi peste zece ani?" pe care i-o adreseaza potentialii angajatori la interviuri, Cezzar raspunde cu nonsalanta de fiecare data: "peste 10 ani voi fi mare, voi fi in locul dumneavoastra, voi fi managerul acestei companii".

E induiosator Cezzar in convingerile lui, dar nimeni nu i-a spus pana acum: Cezzar, esti deja mare!, Cezzar, peste 10 ani este acum!, Cezzar, ai rabdare cu tine, Cezzar, daca nu te plictisesti acum, ai toate sansele sa-ti ratezi acel peste 10 ani.

Trouble is my middle name

sunt stangace, desi-mi doresc sa afac totul corect. nu mai vreau sa sparg pahare, sa vars cesti de cafea, sa ard mancarea...

imi doresc sa ma trezesc de dimineata, desi mereu ma trezesc cu o ora dupa ce suna ceasul (il pun deci cu o ora inainte de a vrea sa ma ridic din pat :P)

Vreau sa fiu nebotita, nerupta, fara pete. Intotdeauna am o ata care curge din haine, o cuta pe camasa, o mare sau mica pata pe pantalon. Niciodata "scrobita" si scoasa din cutie, dar cine sunt eu sa imi doresc lucruri asa de mari?


de fapt problema mea nu sunt eu, ci persoana pe care o vad in oglinda, botita de idei, rupta de prejudecati, patata de limite


daca n-ar fi fiinta asta proiectata, m-as putea uita in oglinda si m-as vedea pe mine in fata, nu intr-un colt, ascunsa, asa cum ma vad acum, iar proiectia mea, cu biciul in mana, ar pleca putin in vacanta. asa, pentru o viata...

vrem sa fim interesanti, unici. nu ne iese

ne pacalim, ne mintim, ne imbracam in plastic. si ne simtim ca in bumbac

spunem fise de prajitura si retete de lecturi

ne laudam ca avem cutii-vedeta de medicamente, pentru ca au aparut in filme facute de prieteni

povestim despre trupe de care au auzit cat mai putini oameni, si daca se intampla sa fi auzit cineva de ele, acesti cineva trebuie sa se numere neaparat printre cei mai populari prieteni ai nostri

fugim de mediocru, dar mediocritatea inseamna, de fapt, sa nu accepti sa fii tu, asa cum esti, fara zorzoane si plastic atasat.