Cezzar nu se plictiseste niciodata. Are intotdeauna liste pe birou, pe marginea de la pat, pe notebook, in notebook, pe mail... viata lui e o lista de TO DOs.
Cand ar avea timp sa se plictieasca, nu vrea sa se plictiseasca. E sub nivelul lui plictisul. Doar oamenii mici se plictisesc, datorita orizontului lor limitat. Insa el are listele lui: de ganduri, de visuri, de activitati.
De multe ori Cezzar se relaxeaza privind un film, plimbandu-se in parc, iubind o femeie. Dar se uita la ceas, isi verifica listele si are remuscari. Mari remuscari. Mai are atatea de facut si niciun pic de timp sa se plictiseasca. Cezzar va fi mare. Asa se vede el peste zece ani.
La intrebarea aia mototolita, incordata si limitatoare: "Cezzar, cum te vezi peste zece ani?" pe care i-o adreseaza potentialii angajatori la interviuri, Cezzar raspunde cu nonsalanta de fiecare data: "peste 10 ani voi fi mare, voi fi in locul dumneavoastra, voi fi managerul acestei companii".
E induiosator Cezzar in convingerile lui, dar nimeni nu i-a spus pana acum: Cezzar, esti deja mare!, Cezzar, peste 10 ani este acum!, Cezzar, ai rabdare cu tine, Cezzar, daca nu te plictisesti acum, ai toate sansele sa-ti ratezi acel peste 10 ani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu