Canuta-om-sucit

Povestile pentru copii mi se par o sursa inepuizabila de explicatii pentru ce se intampla in viata de dupa povestile pentru copii. Stiti voi, viata cu filme porno, reviste deocheate, uneori piese de teatru si multe concerte in aer liber.

Alba-ca-zapada este echivalentul visurilor naive ale domnisoarelor, visuri legate de printi, de cai, de... pana la adanci batranete. Scufita rosie este echivalentul drumului profesional, care incepe la cules de ciupercute si care continua, invariabil, in fata lupului. Cenusareasa este povestea de capatai a celor care sunt "soldati" in lupta de clasa... iar Canuta-om-sucit este povestea care prefateaza toooooooate lucrurile cu josu-n sus ce ne dau bobarnace la tot pasul.

Cele mai recente care m-au lovit:

In Piatra Neamt:
- mega-stadionul Ceahlaul, posesor al catorva stele in ierarhia stadioanelor europene, colorat in portocaliu si albastru, asa, ca sa dea bine in campaniile electorale
- 2 ore in care am fredonat cd-uri cu muzica romaneasca a anilor '70 - '90, fara sa gresesc un vers... ce s-o fi intamplat cu mine? Unele dintre ele nu le-am mai auzit de cand purtam o camasuta portocalie, cu cravata albastra, de plastic.

La Delfinului:
- seful de scara care, dupa miros, pun pariu ca face baie in cada plina cu tuica, si care imi spune, dupa ce am iesit de la coafor, sa ma mai pieptan din cand in cand
- proprietarul de apartament, care ne roaga sa nu ne grabim luna asta cu plata chiriei si care ne mai aduce un televizor, pentru ca acela pe care il avem, si pe care nu-l deschidem decat o data pe saptamana... e prea mic.
- tot blandul proprietar, care in tinuta-i obisnuita - camasa perfect apretata si pantaloni fara cuta - aspira timp de 2 ore un covor de 10 m, plin de molii, inainte de a-l da la curatat.

In autobuz:
- desi m-am obisnuit sa inclin capul in autobuz, ca sa vad lucrurile drept, cu unul dintre ele nu merge figura asta: sigur ati fost victime sau martori ai situatiei in care un brav calator sade pe banca din margine, avand banca de la geam libera. Aglomeratie maxima in autobuz. Caldura si petrecere de arome. Cand cineva vrea sa ocupe locul liber, gandind ca astfel va mai elibera culoarul-conserva, bravul calator isi retrage un centimetru picioarele pentru ca persoana care vrea sa scape din conserva, si si cele 6 sacose ale sale, sa urce impreuna pe locul de la geam. Calatorii din fata primesc, inevitabil, cateva lovituri de sacose (norocul lor e ca a venit primavara, criza, si gripa porcina, asa ca sacosele sunt pline de ierburi, si nu de pachete cu carne congelata). Persoana care evadeaza din conserva insa realizeaza ca pentru aceasta actiune ar fi fost necesar sa faca ani buni de echilibristica sau exercitii de mobilitate. Tastatura mea nu ar mai fi scris aceste randuri daca pur si simplu bravul calator ar fi facut o eleganta si deloc solicitanta miscare a pionului pe banca de la geam...

Or mai fi fost in ultima vreme si altele lucruri intoarse, dar uneori suntem si noi insine cu josu-n sus, astfel ca vedem lucrurile ca si cum ar sta in picioare.