Tramvai. Toate usile - niste guri pline ale unor capcauni ce se bucura de festin. Oamenii - lipiti unii de altii, intr-o comuniune spiritual-urbana cum doar transportul in comun o poate crea. Un singur capcaun e stirb, insa. E stirb la usa care prezinta pe scari doua bucati de...
Aici vine partea dificila. Cum sa le zic? Popular sunt numiti tigani. Corect din punct de vedere al limbii rromani, li se zice romi (care in traducere inseamna OM!). Iar ei isi zic, dupa activitatea neamului din care fac parte, caldarari, aurari, geambasi, florari etc.
Nu am decis inca daca sa fiu sau nu dusman declarat al cuvantului tigan. E o adevarata polemica in presa legata de utilizarea unuia dintre cele doua apelative: rom sau tigan. Dar e o polemica artificiala. Adevarata problema sta in faptul ca exista tramvaie ticsite de oameni, care insa au o usa libera pentru ca pe scari stau alti doi oameni, cu tenul ceva mai inchis la culoare.
Nu miroseau. E important. Argumentul olfactiv ar fi daramat si rationamentul meu, si mare parte din gura capcaunului. Erau doi tineri - un el si o ea - nu foarte bine spalati, dar induiosator de umani. Deshidratat, si probabil pentru ca nu se daduse cu gloss de dimineata, lui i s-a crapat buza pana la sangeare, in timp ce vorbea. Ea, tandra, cu dosul manecii drepte l-a sters, l-a pupat, si l-a luat de mana. Au coborat la urmatoarea statie. Le-am multumit pentru ca, fara sa vrea, imi facusera loc in tramvai.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu