Sa scoatem R-ul din rOM

O colega apropiata de-a mea a citit cu atentie postul cu tinerii romi si tramvaiul - sa scoatem R-ul din rOM - si m-a criticat pentru ca am construit povestea in jurul unui stereotip (legat de mirosul specific al celor doi), lucru care nu face decat sa arate ca oricat de deschisi ne dam, suntem sclavii unor scheme mentale.

La inceput am cautat argumente prin care sa-mi motivez in fata colegei mele "gandul meu urat mirositor". Apoi mi-am dat seama ca e inutil si ca sunt vinovata. Si am realizat ca drumul pana la acceptare si incluziune este foarte lung. Pentru simplul fapt ca suntem oameni si ca ducem o lupta oarba pentru supravietuire. Insa ca blegii, de cele mai multe ori ne alegem gresit inamicul... si da-i si lupta, si da-i si lupta... Nu romii ne sunt inamici, ci propriile noastre constructe mentale despre romi. Dar zi-le oamenilor de pe strada asta si iti vor spune: pai arata-mi si mie con-tructele astea mentale, sa le vad si io, ca sa ma pot lupta cu ele.

Pe baza curiozitatii personale si a criticii colegei mele, am continuat un sondaj pe care il initiasem in joaca mai demult printre cunoscuti, intreband obsesiv pe oricine intalneam... imagineaza-ti ca ai urca intr-un autobuz plin, iar la ultima scara ar mai fi un loc. Pe scara sunt cativa romi. Ce faci? Majoritatea mi-au spus ca nu ar mai urca in autobuz. Si cand i-am intrebat de ce, cele mai multe raspunsuri au fost, invariabil: se tem de miros si de golitul buzunarelor. Nu e un sondaj stiintific, riguros, deci probabil ca nu e relevant pentru a trage concluzii cu caracter generalizator. Dar raspunsurile acelea striga ceva. Si-mi amintesc ca acum cativa ani am vorbind cu un coleg de culoare din Tunisia exact pe tema odorii specifice raselor. Mi-a spus senin: va plangeti adesea ca oamenii de culoare miros neplacut. V-ati intrebat insa cum mirositi voi, albii, pentru noi, cei de culoare? Hmmm... asta mi-a sunat atat de firesc si de natural, dar atat de greu de explicat celorlalti...