E tejgheaua prea lunga

intru de dimineata intr-un magazin alimentar de cartier care printre salamuri vinde si sampoane, si baterii, si crema de ghete. aveam nevoie de batiste de hartie, cunoscute generic si sub numele de servetele nazale. numai ca dorinta imi e naruita de o avalansa de povesti ale vanzatorului (un domn latos, ca un caine ciobanesc) catre colega vanzatoare. a trecut de la plimbarea in parc din ziua precedenta, la o lista luuuuuuunga de cumparaturi pe care i-a pregatit-o soacra pentru pomana socrului mort inainte sa-i fie socru, si apoi la cat de grasi sunt tinerii din ziua de azi... si nu mai contenea.

stand si admirandu-l cu umbrela scurgandu-mi-se pe langa pantofi si cu nasul asemenea umbrelei, m-am gandit ca daca scot banii, intentia mea vadita de a-i face vanzare il va intrerupe din suculenta povestire. dar eu nu existam. am incercat si alte doua-trei trucuri fumate de a atrage atentia: tusea magareasca, scapatul umbrelei pe jos, dar saga continua. in magazin clientii formasera deja un rand consistent si cuminte in fata lui, pe care cainele ciobanesc nici nu-l observa. nimeni nu spunea nimic. toti ascultau. dupa deja cateva minute bune in care nu reuseam cu niciun chip sa-mi fac cumparaturile nazale, am spus timid, ca si cum as fi vorbit intr-o biserica, intinzand banii: "imi cer scuze, un pachet de servetele, va rog". am primit o privire ucigatoare in loc de servetele. ciobanescul si-a aratat coltii. suparat ca i-am intrerupt povestirea si i-am stricat finalul, au mai trecut cateva zeci de secunde pana cand a improvizat ceva, si mi-a oferit in cele din urma servetelele mult-asteptate, asezandu-le pe tejghea. doar ca... nu ajungeam la servetele. tejgheaua era asezata pe lung, nu pe lat, ca un simbol al diferentei dintre vanzatorul-demiurg si cumparatorul de rand in cautare de salamuri, sampoane, tampoane sau baterii. Nu a facut niciun efort sa ma ajute sa-mi iau pachetul de servetele. Nasul meu era deja umed de nervos. Cred ca era mai usor sa puna o undita pe partea dinspre cumparatori sau un buton de comanda, astfel incat sa nu mai aiba nimeni niciodata impertinenta sa-l intrerupa din povestit.

asta fost prima privire ucigasa pe care am vazut-o astazi. Au mai urmat cateva, la casa de bilete, in autobuz, dar nasul meu era acum fericit. nimic nu-l mai putea opri din respirat. nimic nu-l mai putea opri din iubit.