da, si in online, si in offline, am un sentiment de in urma, de tarziu, de intarziere... mi-e ciuda ca nu tin eu atele papusilor care joaca pe scena. e o ciuda grava, apoi o ciuda cinica, iar cand vrea sa se distreze, ciuda devine dragalasa si spune glume bune. mi-e ciuda ca eu nu stiu sa zic glume bune. imi ies uneori glumele proaste, dar glume bune nu stiu a grai... ciuda graieste insa. graieste, graieste grai ciudos!
gata, ma grabesc, ca am ramas iar in urma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu